Fațada Muzeului Național de Istorie din Tirana este dominată de una dintre cele mai impresionante lucrări murale din spațiul balcanic: mozaicul monumental „Albanezii” (Shqiptarët). Această scenă – devenită simbol al capitalei – este nu doar o operă decorativă, ci și un document vizual încărcat de mesaj politic, artistic și identitar.
Mozaicul este una dintre cele mai durabile forme de artă monumentală. Tehnica, folosită încă din Antichitate, presupune montarea unor bucățele de piatră, ceramică sau sticlă – tesere – pentru a crea o imagine de mari dimensiuni.
În spațiul sovietic și est-european, mozaicurile murale au fost foarte populare în perioada comunistă mai ales pe clădirile publice, școli, gări, case de cultură etc. Temele fiind glorificarea muncii, industrializării, eroilor locali, transmiterea mesajelor oficiale ale regimului prin prezența simbolurilor ideologice (steagul, armele, uneltele muncii).
„Albanezii” este realizat în stil realist-socialist, stilul oficial al regimurilor comuniste. În cazul de față, personajele sunt prezentate în marș înainte, unite într-un front comun ce traversează istoria albaneză: iliri, medievali, luptători anti-otomani, partizani din Al Doilea Război Mondial și figuri ale clasei muncitoare moderne.
Lucrarea a fost realizat în 1980 de un colectiv de artiști, unii formați la școli de artă clasică, dar obligați să lucreze în parametrii ideologici ai vremii. După căderea comunismului, mozaicul a trecut prin câteva modificări discrete, dar simbolic importante. Inițial, femeia care ridică steagul purta pe pavilion steaua roșie în cinci colțuri, simbolul comunismului albanez, care a fost eliminată pentru a „neutraliza” mesajul politic și a transforma mozaicul într-o lucrare cu valoare istorică și culturală, nu propagandistică. În prezent este percepută mai mult ca un simbol al Tiranei.
Crezi că astfel de opere ar trebui păstrate ca parte a istoriei sau ar trebui să fie înlăturare sau înlocuite?
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
