Dintotdeauna am fost pasionat de micro state, iar Liechtensteinul a ocupat un loc special în topul fascinației mele. Iar când am ajuns pentru prima dată acolo, am simțit că m-am pierdut pentru câteva clipe într-un basm alpin. Ceața care se ridica din vale, pădurea ruginită de toamnă și silueta castelului m-au făcut să cred că pot ușor să dau pe străzi peste un cavaler sau peste un prinț ieșit la plimbare.
Pe măsură ce te apropii de Vaduz, castelul se lasă descoperit treptat, cocoțat pe o stâncă la marginea pădurii, deasupra văii Rinului. Într-o zi cu ceață, cum am prins eu, pare desprins dintr-o poveste medievală, ascuns între nori și copaci în nuanțe de toamnă.
Castelul Vaduz își are originile în secolul al XII-lea, când a fost ridicat în jurul unui donjon masiv din piatră. A trecut prin asedii, distrugeri și reconstrucții, dar și prin extinderi succesive care i-au adăugat elemente renascentiste și baroce. Astăzi, zidurile groase și turnurile sale păstrează un aer medieval autentic, chiar dacă în interior se ascund spații modernizate pentru reședința Familiei Princiare a Liechtensteinului.
Castelul domină orașul Vaduz de la o înălțime de aproximativ 120 de metri și oferă o priveliște spectaculoasă asupra Alpilor și văii Rinului. Deși interiorul nu este deschis vizitatorilor, el rămâne simbolul incontestabil al micului principat și centrul vieții politice și culturale. Singura zi în care publicul poate pătrunde în curtea interioară este 15 august, de Ziua Națională, când prințul și familia sa salută mulțimea.
Pentru mine, privindu-l din vale, învelit în ceață, a fost o imagine care mi-a confirmat ceea ce mi se pare fascinant la Liechtenstein: un stat mic, dar cu o identitate puternică, unde istoria și prezentul conviețuiesc într-un decor alpin spectaculos. Castelul nu este doar o fortăreață de piatră, ci și un simbol viu al continuității și al tradiției.
Care este castelul vostru preferat din Europa?
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
