Când vorbim despre genocid sau Holocaust, cele mai multe gânduri se îndreaptă automat spre atrocitățile comise împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mult mai puțini cunosc însă detalii despre genocidul armean.
Fotografia am făcut-o la Tsitsernakaberd, complexul memorial dedicat victimelor genocidului armean, amplasat pe o colină care domină orașul Erevan. Este un loc al tăcerii, al reculegerii și al memoriei colective, unde istoria nu este expusă spectaculos, ci asumată cu demnitate și durere.
În centrul memorialului se află 12 stâlpi masivi din bazalt, înclinați spre flacăra eternă, simbolizând cele 12 provincii istorice armene pierdute. Spațiul circular creat între ei sugerează unitatea, doliul comun și o identitate care a supraviețuit în ciuda tragediei. Alături se ridică un obelisc subțire, înalt de 44 de metri (nevizibil în fotografie), simbol al renașterii poporului armean.
În imagine, un grup de elevi, veniți împreună cu profesorii lor, participă la un moment de comemorare. Coroanele de flori așezate în jurul flăcării eterne amintesc de cele aproximativ 1,5 milioane de victime ale genocidului din perioada 1915–1917, o tragedie care continuă să fie negată oficial de statul succesor al Imperiului Otoman. Nici România nu recunoaște oficial genocidul armean, deși în incinta complexului se află un brad plantat de președintele Traian Băsescu cu ocazia vizitei sale din 2006.
Tsitsernakaberd nu este doar un memorial, ci și un spațiu al educației și conștientizării. Vizita aici nu provoacă un șoc vizual, ci o apăsare lentă și profundă, care te obligă să reflectezi asupra fragilității umanității, asupra memoriei și asupra pericolului uitării.
Deși poate fi încadrat la „dark tourism”, Tsitsernakaberd depășește această etichetă. Nu este o destinație, ci o responsabilitate. O lecție despre cât de important este să ne amintim, să recunoaștem și să transmitem mai departe adevărul istoric.
Tu știai de genocidul armean?
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
