Panorama orașului Tbilisi este dominată de silueta impunătoare a Catedralei Sfânta Treime, cunoscută sub numele de „Tsminda Sameba” – un fel de „Catedrala Mântuirii Neamului” în varianta georgiană, mai puțin aurie și parcă cu mai mult bun gust.
Mai mult decât un simplu lăcaș de cult, această catedrală a devenit, de la finalizarea sa în 2004, unul dintre simbolurile noii Georgii. Ridicată pe colina Elia, ea veghează orașul și exprimă renașterea spirituală a unei națiuni care își prețuiește rădăcinile, privind în același timp spre viitor, un viitor european.
Chiar dacă te afli în inima Caucazului, la limita geografică dintre Asia și Europa, Georgia te surprinde cu un aer european neașteptat și cu o cultură creștină profundă. Vizita la „Tsminda Sameba” confirmă această senzație, deși arhitectura respectă canoanele bizantine, atmosfera locului și deschiderea oamenilor amintesc mai degrabă de capitalele europene.
Este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume! Mai mică decât a noastră, bineînțeles. Pentru că, aparent, în lumea ortodoxă există uneori o competiție tacită despre cine construiește „cea mai mare” catedrală. Edificiul are aproximativ 84 de metri înălțime până la crucea de pe cupola principală.
De fapt, nu este doar o biserică, ci un întreg ansamblu: o reședință patriarhală, o mănăstire, un seminar teologic și nouă capele, dintre care cinci sunt situate la subsol.
Interiorul impresionează prin eleganță și sobrietate. Pardoseala este realizată din marmură de calitate superioară, iar altarul este decorat cu mozaicuri migăloase care reflectă măiestria artizanilor georgieni contemporani.
La apus, pereții din piatră aurie par să se aprindă sub razele soarelui, oferind un spectacol vizual de neuitat deasupra acoperișurilor vechiului Tbilisi. Destul de impresionant pentru o țară care, până nu demult, era celebră în lume pentru un mustăcios mult mai puțin preocupat de „mântuirea sufletului ”.
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
