În articolul anterior, m-am întrebat – și i-am întrebat și pe alții – de unde vine pasiunea pentru călătorii. Ce o declanșează, ce o alimentează și ce te împinge, în final, la acțiune? Pentru unii, devine aproape o obsesie, ca un drog. Totodată, am mai observat o tendință interesantă: unii călători tind să își vadă pasiunea ca pe una „nobilă”, considerând-o superioară din punct de vedere moral, intelectual sau cultural în comparație cu alte hobby-uri, pe care le percepem adesea ca fiind prea materialiste sau lipsite de substanță. Dar este oare chiar așa?
La urma urmei, tot turiști sunt și cei care crapă semințe pe plajă la mare, beau bere la pet și stau cu burta la soare. Turiști sunt și cei care se îmbulzesc la all-inclusive, își umplu farfuria și o lasă pe jumătate plină. Turiști sunt și cei care aplaudă la aterizarea avionului sau cei care fac drumeții în natură și lasă pet-urile pe traseu. În cazul lor, mai poate fi numit turismul o pasiune nobilă? Evident că nu.
Vreau doar să clarific de la început că și eu sunt parte din acest fenomen, și eu bifez destinații, și eu fac poze instagramabile, și eu am așteptări inedite și nerealiste uneori. Nu am scris acest articol să critic sau să arăt cu degetul, să spun eu ce e rău și ce e bine, sunt doar unele evidențe și unele întrebări pe care inevitabil mi le pun. Încerc permanent să înțeleg lucrurile cât mai în profunzime și să mă educ. Am vrut doar să aduc în discuție aceste aspecte, deoarece se vorbește prea puțin de această parte a turismului.
Înainte de a continua analiza vreau să definesc următoarele concepte. „Consumerismul romantic” și „standardizarea experiențelor”, două concepte care cred că sunt relevante în cazul de față.
Consumerismul romantic
Consumerismul romantic reflectă ideea că oamenii consumă bunuri, servicii sau experiențe nu doar pentru valoarea lor practică, ci pentru semnificația emoțională, identitară sau estetică pe care o asociază cu acestea. În turism, acest concept se manifestă prin căutarea unor experiențe „autentice”, „inedite” sau „transformatoare”, dar care, în realitate, sunt adesea produse special pentru a satisface așteptările turistului. Astfel, călătoria devine un act de consum idealizat, mai mult despre cum ne face să ne simțim decât despre locurile vizitate în sine.
Standardizarea experiențelor
Standardizarea experiențelor se referă la procesul prin care turismul transformă locurile și activitățile unice în produse omogene, ușor de reprodus și comercializat. Acest fenomen apare din dorința industriei de a face experiențele previzibile și accesibile unui număr cât mai mare de turiști. De exemplu, tururile ghidate identice în marile orașe, suvenirurile produse în masă sau „autenticitatea” vândută în pachete turistice sunt manifestări ale acestei standardizări. În esență, turismul, în loc să descopere diversitatea lumii, riscă să o reducă la un șablon reconfortant, dar artificial.
Turismul standardizat versus turismul autentic
Un tur ghidat este un exemplu excelent pentru a explora contrastul dintre standardizare și autenticitate. Într-o anumită măsură, standardizarea este necesară – pentru consistență, calitate și siguranță. Însă, asemenea unei opere de teatru, succesul unui tur nu stă doar în „scenariu”, ci în interpretare. La fel cum actorii pot transforma aceleași replici în momente magice, un ghid bun poate aduce autenticitate chiar și într-un cadru standardizat.
Spontaneitatea, interacțiunea cu turiștii și adaptarea la moment sunt esențiale pentru a depăși bariera unui simplu „produs turistic” și pentru a crea o experiență vie și memorabilă. Asemenea artei, turismul autentic nu exclude structura, ci o îmbogățește prin emoție și conexiune umană.
Cum poate turismul să fie mai mult decât consumerism?
Pentru a depăși consumerismul romantic, este nevoie de o schimbare de perspectivă. Turiștii interesați de acest aspect trebuie să caute experiențe autentice, să iasă din zona lor de confort și să interacționeze cu realitatea locului – chiar dacă aceasta nu este întotdeauna idealizată sau comodă.
De exemplu, o experiență precum cea din insula Lamu (despre care o să scriu în curând) – unde simplitatea vieții locale, micile imperfecțiuni, precum mirosul de caca de măgar și spontaneitatea te fac să te simți parte dintr-o poveste reală – oferă mai mult decât orice destinație perfectă și „instagramabilă”. Aici, turismul nu înseamnă să consumi un loc, ci să-l descoperi, să te conectezi cu el și cu oamenii săi.
Turismul e ceea ce alegem să facem din el
Turismul nu trebuie să fie doar o formă de consum romanticizat, ci o oportunitate de creștere și conectare autentică, care te educă, îți deschide perspectivele și te face mai tolerant. În loc să căutăm „perfecțiunea” destinată consumului rapid, putem învăța să apreciem frumusețea detaliilor neașteptate și să ne lăsăm surprinși de spontaneitatea momentului.
Acum, nu pot spune despre mine și călătoriile mele că sunt doar o rotiță în acest mecanism complex al consumerismului romantic, dar nici nu pot nega complet acest aspect. Îmi plac călătoriile cu avionul, care știu că poluează, dar sunt în stare și să merg ore întregi pe jos cu rucsacul în spate sau să fac autostopul. Mi-a plăcut să văd Sagrada Familia, Big Ben sau Statuia Libertății, dar am fost la fel de fascinat și de măgarii de pe insula Lamu, de turnul Genex – un bloc brutalist din Belgrad –, sau de „La Căldare” la Hășmaș, unde se face țuică de prună de două ori întoarsă.
Pasiunea mea pentru locuri mai puțin accesibile și călătoriile mele în Coreea de Nord, Iran, Liban, Kosovo, Cipru de Nord, sau Transnistria cu siguranță nu se încadrează la consumerism romantic. Dar, da, vreau să ajung și la Taj Mahal, Machu Picchu și Piramide. Consum mâncare locală și gust orice (în Coreea de Nord am mâncat și supă de câine), clasica mămăligă făcută de puținii localnici care mai îți duc veacul la Ineleț, un sat izolat și aproape părăsit în munții Cernei, dar merg cu bucurie și la un McDonald’s sau KFC după câteva zile de testat ciudățenii și gusturi neobișnuite.
Turismul este, în esență, ceea ce alegem să facem din el. Îl putem trata ca pe un produs de consum sau ca pe o artă a descoperirii. Tu ce alegi?
