La doar trei ore de mers cu mașina de la granița Uniunii Europene poți intra, la propriu, în Uniunea Sovietică. Nu este un decor de film și nici o distopie. Este încă o realitate în 2026.
Uniunea Sovietică s-a destrămat în 1991, dar există un loc în care „spectacolul” pare să continue. Un loc încremenit parcă în timp. Tiraspolul, centrul administrativ al regiunii separatiste Transnistria.
În fotografie se află clădirea Sovietului Suprem al așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene, instituția legislativă a administrației de facto din regiune. În fața ei, statuia lui Lenin completează, bineînțeles, decorul. Arhitectură monumentală, linii geometrice, fațade simetrice și o atmosferă care te trimite direct în estetica oficială a fostului bloc sovietic.
Transnistria și-a proclamat separarea de Republica Moldova în contextul destrămării Uniunii Sovietice, iar conflictul armat din 1992 a consolidat o situație politică rămasă nerezolvată până astăzi. Regiunea funcționează de facto separat, însă nu este recunoscută internațional ca stat independent și este considerată, în dreptul internațional, parte a Republicii Moldova.
Fotografia este din 2015, iar imaginea surprinde un loc în care trecutul sovietic nu pare o simplă amintire din manualele de istorie. Aici, el continuă să facă parte din peisajul cotidian și din identitatea publică a regiunii.
Poate că tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care mă atrag destinațiile mai puțin obișnuite. Nu oferă întotdeauna imaginea comodă și familiară pe care o așteptăm de la o călătorie. Uneori, te pun față în față cu istorii neterminate, conflicte înghețate și lumi care par să fi rămas suspendate între două epoci.
Pont: dacă ajungeți prin zonă, încercați „cognacul”local. Face și el parte din experiența transnistreană.
Tiraspolul ridică o întrebare interesantă: cât din trecutul unei societăți poate supraviețui atunci când lumea din jurul ei se schimbă?
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
