Piața Primăriei din centrul istoric al orașului Riga este dominată de această fațadă roșie, încărcată de ornamente, statui, blazoane și detalii care par desprinse dintr-o poveste medievală. Este Casa Capetelor Negre, una dintre cele mai spectaculoase clădiri din capitala Letoniei și, probabil, una dintre cele mai fotografiate.
Numele clădirii vine de la Frăția Capetelor Negre, o asociație medievală a negustorilor necăsătoriți, activă în mai multe orașe din regiunea baltică. La Riga, membrii frăției au folosit clădirea timp de secole pentru întâlniri, evenimente și activități sociale. Simbolul Sfântului Mauritius, patronul frăției, apare în mai multe reprezentări de pe fațadă și explică, de fapt, originea numelui „Capetelor Negre”.
Dar fotografia ascunde și o poveste despre distrugere și reconstrucție. Casa Capetelor Negre a fost grav afectată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și demolată ulterior, în perioada sovietică. Clădirea pe care o vedem astăzi este o reconstrucție finalizată în 1999, realizată pe baza documentării istorice și a imaginilor vechi. Deasupra fațadei apar chiar anii 1334 și 1999, marcând vechimea construcției și renașterea ei.
Am vizitat clădirea în cadrul unui tur ghidat, iar explicațiile ghidului m-au făcut să o privesc dintr-o perspectivă diferită. El era destul de critic față de reconstrucție și considera că statutul de simbol al orașului se bazează mai ales pe imaginea pe care aceasta o are în ochii turiștilor, care de multe ori nu cunosc istoria și controversele din spatele ei. Mi s-a părut interesantă această perspectivă. O clădire care, la prima vedere, impresionează prin aspectul său spectaculos poate spune, de fapt, o poveste mult mai complicată despre patrimoniu, memorie și felul în care alegem să reconstruim trecutul.
O clădire istorică reconstruită mai este patrimoniu autentic? Tu ce crezi?
În peste 20 de ani de călătorii prin lume, am ajuns în peste 70 de țări și am adunat o arhivă imensă de fotografii. Multe dintre ele n-au fost niciodată postate – dar fiecare surprinde un moment, un instantaneu sau un detaliu care merită văzut.
Așa că, în loc să rămână pe un hard într-un folder, m-am gândit să le împărtășesc cu voi. În fiecare săptămână, aleg o fotografie din arhivă și o postez aici, alături de o amintire, o poveste scurtă sau un gând de drum.
E un exercițiu de memorie, de călătorie și de împărtășit.
Poza săptămânii o poți găsi și pe pagina de Facebook sau Instagram! Caută după tagul #ArhivaLuiMario
